FUNCŢII DE NUTRIŢIE – HRĂNIREA
Digestia este o funcție esențială de nutriție care permite organismelor să descompună alimentele în molecule mai mici, utilizabile pentru energie, creștere și reparare. Atât plantele cât și animalele au mecanisme specifice pentru digestie, adaptate nevoilor lor biologice și ecologice. În acest articol, vom explora modul în care digestia se desfășoară la plante și animale.
Digestia la Plante
Deși plantele nu au un sistem digestiv similar cu cel al animalelor, ele desfășoară procese de descompunere și asimilare a nutrienților din sol și mediu.
Absorbția Nutrienților:
- Rădăcinile plantelor sunt structuri specializate pentru absorbția apei și a nutrienților minerali din sol. Prin intermediul rădăcinilor, plantele absorb elemente esențiale precum azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu și sulf.
- Rădăcinile prezintă peri radiculari, care măresc suprafața de absorbție.
Fotosinteza:
- Procesul prin care plantele verde transformă energia luminoasă în energie chimică, sub formă de glucoză. Acest proces are loc în cloroplastele din celulele frunzelor și necesită dioxid de carbon și apă.
- Formula fotosintezei este: 6 CO₂ + 6 H₂O + lumină → C₆H₁₂O₆ + 6 O₂.
- Glucoza produsă este utilizată ca sursă de energie și ca material de construcție pentru alte molecule organice necesare plantei.
Simbioza cu microorganisme:
- Plantele formează adesea simbioze cu microorganisme pentru a îmbunătăți absorbția nutrienților. De exemplu, micorizele sunt asociații mutualiste între rădăcinile plantelor și ciuperci, care ajută la absorbția fosforului și a altor nutrienți.
- Bacteriile fixatoare de azot, cum ar fi cele din genul Rhizobium, colonizează rădăcinile plantelor leguminoase și transformă azotul atmosferic în forme utilizabile de către plante.
Digestia la Animale
Animalele au un sistem digestiv complex, adaptat pentru descompunerea eficientă a hranei în molecule simple, care pot fi absorbite și utilizate de organism.
Digestia mecanică:
- Implică procese fizice precum mestecarea, care mărunțește hrana și o amestecă cu saliva. Mestecarea facilitează digestia chimică ulterioară, prin creșterea suprafeței de contact pentru enzimele digestive.
Digestia chimică:
- Începe în cavitatea bucală, unde amilaza salivară descompune amidonul în zaharuri simple.
- Continuă în stomac, unde sucul gastric (care conține acid clorhidric și pepsină) degradează proteinele în peptide.
- Se finalizează în intestinul subțire, unde sucurile pancreatice și biliare contribuie la descompunerea carbohidraților, proteinelor și lipidelor. Enzimele pancreatice precum amilaza, lipaza și proteazele joacă un rol crucial în acest proces.
Absorbția:
- Nutrienții rezultați din digestie sunt absorbiți prin peretele intestinului subțire în sânge și transportați către celulele organismului. Villi și microvilli din intestinul subțire măresc semnificativ suprafața de absorbție.
- Glucoza, aminoacizii și acizii grași sunt transportați prin capilarele intestinale, iar acizii grași mai mari și monogliceridele sunt transportați prin sistemul limfatic.
Excreția:
- Reziduurile nedigerate sunt eliminate din organism prin procesul de defecație. Colonul absoarbe apa și sărurile din materialul nedigerat, formând fecalele care sunt eliminate prin rect.
Concluzie
Digestia este un proces fundamental de nutriție atât pentru plante, cât și pentru animale, deși mecanismele specifice diferă semnificativ între cele două regnuri. La plante, digestia implică absorbția nutrienților și fotosinteza, în timp ce la animale, este un proces complex de descompunere mecanică și chimică, absorbție și excreție. Înțelegerea acestor procese este esențială pentru a aprecia diversitatea vieții și modul în care organismele își procură și utilizează resursele necesare pentru supraviețuire și dezvoltare.
Alte articole
CAPITOL 3 – RESPIRAŢIA
Test de evaluare – Capitol ORGANISMUL
